Pretty women wonder where my secret lies. I'm not cute or built to suit a fashion model's size But when I start to tell them, They think I'm telling lies. I say, It's in the reach of my arms, The span of my hips, The stride of my step, The curl of my lips. I'm a woman Phenomenally. Phenomenal woman, That's me. I walk into a room Just as cool as you please, And to a man, The fellows stand or Fall down on their knees. Then they swarm around me, A hive of honey bees. I say, It's the fire in my eyes, And the flash of my teeth, The swing in my waist, And the joy in my feet. I'm a woman Phenomenally. Phenomenal woman, That's me. Men themselves have wondered What they see in me. They try so much But they can't touch My inner mystery. When I try to show them, They say they still can't see. I say, It's in the arch of my back, The sun of my smile, The ride of my breasts, The grace of my style. I'm a woman Phenomenally. Phenomenal woman, That's me. Now you understand Just why my head's not bowed. I don't shout or jump about Or have to talk real loud. When you see me passing, It ought to make you proud. I say, It's in the click of my heels, The bend of my hair, The palm of my hand, The need for my care. 'Cause I'm a woman Phenomenally. Phenomenal woman, That's me.
Am lasat-o acasa, crezand ca o pot da uitarii...sau ca o voi inlocui cu una mai noua...si acum, dupa 5 ani, a ajuns in mainile care au atins-o de cele mai multe ori. Cand hartia de impachetat in care era invelita s-a dat la o parte, am deschis-o la intamplare...si am gasit acel familiar, dar cam prea rar, parfum...Mirosul unei Carti Vechi. Nu prea stiu cum sa descriu acest parfum - este doar o carte veche. Miroase bine. Miroase a Praf. A hartie veche. Parca si literele miros a vechi. Parca miroase ca hainele mai vechi ale mamei; sau nu, ale bunicii Elena...in orice caz, parca este parfumul hainelor vechi impaturite cu grija si asezate intr-un sifonier din lemn vechi. Sau...ca noptiera ce tine companie sifonierului, desi relativ aflati la cativa pasi unul de celalalt. Noptiera plina de carti de rugaciune, cutii cu gheme mici - ata de macramé, ce au crosetele infipte in ele...bucati de dantela veche...nici rozul nu se mai poate numi altfel decat...roz invechit...miroase a el...miroase ca un mileu imbatranit, folosit acum precum un semn de carte...si putin a naftalina...dar nu cea de acum, ce declanseaza in creier o intreaga desfasurare al unui mars al florilor de camp...si totusi lavanda parca isi face simtita prezenta...poate de la sapunul ce statea dosit intre toate celelalte...cine mai stie... E ceva ce nici un e-reader din lume, chiar si tinut intr-o esarfa de matase parfumata, nu poate da. Senzualitate...atunci cand ii simti greutatea in palme...atunci cand intorci pagina...si parfumul ei iti atinge degetele...se zvonea acum ceva ani ca exista chiar si un parfum, in sticla, desigur, ce miroase precum o Carte Veche. Nu mi-l pot imagina...sa fie un amestec al unei carti vechi englezesti, cu mirosul pielii in care a fost legata poate, si cu mirosul unui snur pe post de semn? Sau ar fi mirosul unui trabuc, amestecat cu parfumul unei ape de colonie...ori al marii si al vantului si al ploii, impletite...mirosul padurii de toamna si al lumanarilor aprinse...clisee, asa este...dar ele ne-au imbracat vietile cu un miros de...In Alta Parte... Poate nu voi afla niciodata daca exista un astfel de parfum...dar am sa simt mereu parfumul templelor desenate, lacrimilor, imaginatiei, intelepciunii, tradarii, istoriei adevarate si fabricate, adevarului, al cuvintelor pe care nu le-am inteles decat mult mai tarziu...al Vietii...parfumul unor amintiri... Cartea Ta Veche...ce parfum are...?
Zgomotul valurilor imi aduce tacerea totala. Leganat esti in noapte, departe, Si totusi iti simt privirea ca o Flacara. de Gheata ce ma topeste usor. Ca o mie de sabii adanc atingandu-ma. Usor te simt, ca vanturile tale Ce ti se inchina la fiece Tremur Dat Mie. Si te mai simt, cand Valurile Tale ma privesc, ma ating, ma patrund. Esti tot fara a fi aici Dincolo de toate. Esti aici. Daca intind o mana iti simt rasuflarea Data Mie. Arde, musca si ma ia de acolo de unde bucati m-ai gasit. Ma intoarce pe-o parte Ca sa pot fi privita pe de-a-ntregul, Ca sa pot fi invelita in mantia ta pe care doar noaptea ti-o poate da ajutata de stralucirea venita din stele. M-ai gasit adusa de un val Ce ma zdrobise aproape de tine. Cu aceeasi privire Fierbinte. de Gheata m-ai ridicat de acolo, si mi-ai dat aer. Cum sa nu tremur cand te simt Impartit la o mie de stele ce te vor? Te vor pentru ca doar tu le poti aduce praful. Acel praf dus departe tot de vanturile tale ce-ti deseneaza conturul real... O mie de stele te vor tacute si nu doar pentru praful adus lor... te vor pentru ca le esti stapan fara a fi tiran. Te vor pentru ca sub tirania gesturilor facute le aduci Liniste le aduci Lacrimi le aduci ce doar femeia-ti iubita iti poate da ca un raspuns la umilul "copila" atunci cand o arunci inspre ceruri goala, intoarsa acasa Departe, imprastiata in cele o mie de stele...
