Am lasat-o acasa, crezand ca o pot da uitarii...sau ca o voi inlocui cu una mai noua...si acum, dupa 5 ani, a ajuns in mainile care au atins-o de cele mai multe ori. Cand hartia de impachetat in care era invelita s-a dat la o parte, am deschis-o la intamplare...si am gasit acel familiar, dar cam prea rar, parfum...Mirosul unei Carti Vechi.
Nu prea stiu cum sa descriu acest parfum - este doar o carte veche. Miroase bine. Miroase a Praf. A hartie veche. Parca si literele miros a vechi.
Parca miroase ca hainele mai vechi ale mamei; sau nu, ale bunicii Elena...in orice caz, parca este parfumul hainelor vechi impaturite cu grija si asezate intr-un sifonier din lemn vechi. Sau...ca noptiera ce tine companie sifonierului, desi relativ aflati la cativa pasi unul de celalalt. Noptiera plina de carti de rugaciune, cutii cu gheme mici - ata de macramé, ce au crosetele infipte in ele...bucati de dantela veche...nici rozul nu se mai poate numi altfel decat...roz invechit...miroase a el...miroase ca un mileu imbatranit, folosit acum precum un semn de carte...si putin a naftalina...dar nu cea de acum, ce declanseaza in creier o intreaga desfasurare al unui mars al florilor de camp...si totusi lavanda parca isi face simtita prezenta...poate de la sapunul ce statea dosit intre toate celelalte...cine mai stie...
E ceva ce nici un e-reader din lume, chiar si tinut intr-o esarfa de matase parfumata, nu poate da. Senzualitate...atunci cand ii simti greutatea in palme...atunci cand intorci pagina...si parfumul ei iti atinge degetele...se zvonea acum ceva ani ca exista chiar si un parfum, in sticla, desigur, ce miroase precum o Carte Veche. Nu mi-l pot imagina...sa fie un amestec al unei carti vechi englezesti, cu mirosul pielii in care a fost legata poate, si cu mirosul unui snur pe post de semn? Sau ar fi mirosul unui trabuc, amestecat cu parfumul unei ape de colonie...ori al marii si al vantului si al ploii, impletite...mirosul padurii de toamna si al lumanarilor aprinse...clisee, asa este...dar ele ne-au imbracat vietile cu un miros de...In Alta Parte...
Poate nu voi afla niciodata daca exista un astfel de parfum...dar am sa simt mereu parfumul templelor desenate, lacrimilor, imaginatiei, intelepciunii, tradarii, istoriei adevarate si fabricate, adevarului, al cuvintelor pe care nu le-am inteles decat mult mai tarziu...al Vietii...parfumul unor amintiri...
Cartea Ta Veche...ce parfum are...?
