Go Go Go

Pe aleea dintre case, unde de obicei totul e atat de rece, doar piatra si lemn, se intampla atat de multe lucruri; si ma surprind; pe langa frunzele de tot felul, amestecate de vant, fructele salbatice cazute de prin pomi, crengi uscate, am gasit intr-o zi, o buruiana, lipita de gard, pe partea stanga, in asa fel incat sa aiba parte de un pic de soare; si ceva mi-a spus sa o las sa creasca linistita...ceea ce a si facut...nu a fost numai una, s-au alaturat mai multe; si cum se spune ca rabdarea iti este mereu rasplatita, zi de zi, am avut parte de ceva deosebit, cum nu am mai vazut pana acum, in tara asta a florilor;  le-am asemanat la inceput cu niste fructe, sau cu niste dovlecei; insa cand mi-am facut curaj sa le ating, am realizat ca sunt de fapt doar niste gogosele goale; care, cu trecerea zilelor, din verde crud devin galbene si apoi portocalii, astfel incat de la geamul dormitorului sa le pot vedea, sa imi spuna ca au crescut, nu mai sunt copii deloc; nu stiu cum au ajuns atat aproape de mine, insa m-au facut sa imi dau seama ca si buruienile au frumusetea lor, aparte; si ca doar judecand, fara a incerca sa cunosti, te poate lasa mai sarac in experiente; si chiar si o buruiana iti poate arata ca exista frumos adus in viata ta, special pentru tine, chiar si dintr-o simpla intamplare; ii multumesc vantului ca a lasat sa cada semintele chiar pe aleea goala, facand-o astfel plina de culoare si viata; o aleee pe care acum imi place sa ma ascund.