A fost o zi ciudata, cu atata ploaie, dar nu linistita; si nefiind soare, am vazut primul copac ingalbenit, nu total, insa acolo unde a fost atins de caldura; probabil ca in cateva zile, va fi complet roscat, si voi stii cu siguranta ca a venit toamna; nu ma plang, este o perioada superba, mai ales cand poti vedea soarele dimineata; e cumva magic, si totul se transforma; am fost curioasa daca nu cumva, am avut o masca pe ochi pana acum si nu am vazut ca de fapt totul a inceput sa fie galben, roscat, rosiatic; si pentru ca totusi soarele a binevoit sa apara, dupa ce si-a facut si el, ca si mine, siesta, am dat o tura fara o tinta precisa, unde am vazut cu ochii; si totul e inca verde, mai verde decat ma asteptam; poate copacul meu e doar obosit, vrea sa adoarma mai repede; sau poate a vrut el sa fie primul; cine stie...si de fapt nici nu conteaza, doar lui sa ii fie bine; ce am gasit pe langa oras, si mai ales in inima lui...e mai jos:
In orasul care inca isi mai dormea somnul de frumusete, vorba unui amic:
No comments:
Post a Comment