Verdele este pretutindeni, oriunde si oricand, ca un urias care priveste cu mandrie tot ce este sub nivelul ochilor lui...
...ma uit la un copac, si ma intreb de unde poate avea atata nebunie de verde; te pierzi in atata verde, devii una cu el; si totusi...
...mereu exista si altceva care il completeaza, o alta culoare. Orice este verde - planta, copac, pom...au radacinile altfel, au florile altfel decat verde, dar nu ne impresioneaza, le percepem in umbra, secundar.
Din mandria si orgoliul verdelui?
Il copiem si noi in orice, fara sa ne explicam de ce...ne place neconditionat, indiferent de forma sub care il vedem...
...pentru ca orice alta culoare, oricat de intensa ar fi ea, te face sa observi verdele si mai adanc, il scoate in evidenta, te face sa il simti chiar daca ai celulele inundate de el...
...nici macar frigul sau caldura, excesive, nu il fac sa dispara; ce ii da puterea asta extraordinara?
Poate doar noi, care nu putem trai fara Verde, la fel cum Verdele nu poate trai singur niciodata.
No comments:
Post a Comment