Bucati din sufletele noastre...

... asta sunt cartile...amestecate, fara o ordine precisa...cum suntem si noi...si ne apartin, fie ca le-am scris noi sau doar le cumparam sau imprumutam; daca le-am numara, ar fi sigur cate o carte pentru fiecare dintre noi; cel putin una, care sa ne descrie perfect, din primele randuri; si probabil pe langa acea carte principala, mai sunt si cele nedorite, de cele mai multe ori, care spun ce nu ne place sa se afle despre noi; multi le citim si pe cele CENUVREMSAFIEAFLATE, dar doar pe ale celorlalti, ca sa ii putem rani; nu si pe ale noastre; schimbam chiar copertile, sa nu le mai vedem nici macar noi; si ar fi atat de usor sa le citim pe ele primele, asa incat sa putem plange, si sa incepem sa corectam cu creionul, sughitand si respirand greu, udand foile, dar adevarati; Librarul sau Bibliotecarul, fac mereu ordine dupa noi...le lasam razvratite, folosite; din comoditate, nu le mai punem la locul lor; insa o fac EI, mereu; le aranjeaza pe afinitati, culori, titlu, autor, suflet descris; zi de zi, neobosind asa cum facem noi cand trebuie sa urcam sau sa coboram o scara de la un etaj la altul; privim scarile de jos in sus, si ni se pare greu, am vrea o scara rulanta; am vrea sa ne caram bagajele usor, uitand ca noi le facem grele, si ne impiedica sa ajungem sa punem cartea la locul ei; la coborare, ne e teama, ne tinem de balustrada, gandind ca ne vom rostogoli pana la ultima treapta si toate cartile adunate de prin rafturi ne vor lovi; ne e teama, chiar daca nu avem pantofii cu toc...ca prin cadere s-ar deschide tocmai cartea CENUVREMSASEDESCHIDA...
... ploua usor, am un creion in mana, si citesc cartea mea, ce tocmai s-a deschis, PRINCAREMAVADALTFELDECUMMASTIAM...