Asa ni se spune - "toamna te face sa plangi"; nu este adevarat...nu numai toamna...din contra, toamna ar trebui sa te bucuri, pentru ca atunci cand ploua cateva zile la rand, si totusi vezi niste bobite colorate, sa te gandesti ca toamna este pentru odihna...pentru relaxare, pentru ce va fi mai apoi; dar nicidecum sa plangi neaparat; are si natura nevoie sa adoarma, dar noi egoistii o vrem mereu sa stea drepti in fata noastra, sa fie verde, inflorita, ca noi sa putem sta tolaniti...eu una, plang si primavara...ca nu dureaza mai mult sa vad cum in fiecare zi mai apare o frunza pe ici colo...toamna...plang bobitele pentru noi, si habar nu avem...
De ce sa plangem toamna? Pentru ca atunci ploua si e vremea mohorata cum sunt si sufletele noastre iar lacrimile din ochii nostrii de muritori se pot ascunde printre picaturile de ploaie, nimeni nu va observa ca plangem pentru ca avem taria si puterea de a ne ascunde si aputea zambii la exterior, dar plangem in interior. Toti suntem animale feroce, dar totodata toti suntem niste pisoi in in ploaie care plang si se vaita, iar totul este din cauza unui singur lucru, ne place sa privim fericire prin ochii altora si nu prin proprii ochi, ne trezim si nu zambim si asta e ea mai mare gresala a noastra, a oamenilor, ne trezim si injuram ca trebuie sa mergem la munca sau la scoala sau oriunde altundeva, si atunci uitam sa mai zambim si sa fim noi insine, nu mai vedem acel frumos in viata, acel fluture minunat are traieste doar o zi, dar o traieste din plin, nu ne mai bucuram de minunatul soare si de lumina si caldura lui, nu mai putem sa auzim pasarile cum canta sau izvorul cum susura, vedem doar partea intunecata a lumii si ne indreptam cu pasi maricatre niciunde, catre un ceva care nu il vrem dar ne luptam pentru acel ceva de care ne e scarba si lehamite, suntem fiintele care se grabesc sa moara, de aceea ne indreptam rapid catre orice, nu stam sa admiram si peisajul, lumina si vietuitoarele, fugim catre moarte, dar uitam ca ea este acolo si ne asteapta, toti o sa ajungem la faza finala a vietii si stim asta si nu ne-o dorim, dar fugim catre ea ca la maraton.
ReplyDeleteStramosii nostrii s-au chinuit sa nu fim sclavii nimanui,iar noi, noi ce facem, ne chinuim sa fim cei mai mari sclavi? de ce? si pentru ce? ...politic vorbim, noi suntem cei care ne alegem conducatorii, spiritual vorbind, de ce trebuie sa ne judece o zeitate care ne-a creat dupa bunul plac.
Sa revenim la subiect....de ce trebuie sa plangem? cand putem sa zambim, sa deschidem obloanele de la fereastra si inima noastra si sa ne bucuram, ne-am trezit, nu suntem morti, hai sa ne bucuram, hai sa radem, hai sa fim noi insine si sa nu ne mai ascundem dupa politeturi, cei sapte ani de acasa si dupa cum vor altii, hai sa fim noi, sa fim copii care nu aveau nici o grija in afara de a rade si a-si traii copilaria, hai sa ne invete copii sa radem sis a fim veseli, sa ne jucam si sa admiram peisajul numit "viata" si sa ne bucuram de el si de o noua zi de joaca si de veselie.
Cei viata?...Un ocean ce multi vor sa-l strabata, dar pa'n la capatul celalalt e mult, si ei se'nneaca...
Al tau joker, vesel dar totusi trist, trist dar totusi vesel.
"De ce sa plangem toamna? Pentru ca atunci ploua si e vremea mohorata cum sunt si sufletele noastre iar lacrimile din ochii nostrii de muritori se pot ascunde printre picaturile de ploaie, nimeni nu va observa ca plangem pentru ca avem taria si puterea de a ne ascunde si aputea zambii la exterior, dar plangem in interior."
ReplyDeletePutem face si asa, cum spui tu; dar...de ce sa ne ascundem? de teama ca ceilalti ne vor vedea? si ce daca; ei oricum nu stiu daca plangem de fericire sau nu, nu stiu ca iubim sau suferim, ca ne e dor de vara, desi de abia a trecut; poate cateodata ar fi ok sa si plangem cand nu ploua pentru ca..."hai sa fim noi insine si sa nu ne mai ascundem dupa politeturi, cei sapte ani de acasa si dupa cum vor altii, hai sa fim noi..."