Nu este asa

Am sarutat si am fost sarutati, si am simtit ca ne e bine, poate fie si din egoism, doar din placerea proprie; de ziua noastra, de catre parinti, usor pe frunte, de catre colegi sau iubiti, sau pur si simplu aiurea, sau doar din departari, din vorbe; insa...cele pe care le asteptam, le-am asteptat si nu le-am primit, si mai greu, pe care nu le-am dat niciodata...alea ne fac sa fim, nu mai puternici, doar usor mai cu pofta de lupta si poate ca ne-au intarit atunci cand am fost refuzati; dar cand, chiar si noi o facem, ne refuzam, nu ne gandim ca data viitoare nu va mai exista. Asteptam sa fim singuri, dar mandri, uitand ca punctul de pornire al singuratatii este tocmai acel sarut neprimit niciodata...singuratate care isi ia energia din tot ce am sigilat in noi si care nu va fi cunoscut nimanui; asteptam acea persoana care sa ne faca sa rabufnim, sa dam pe afara, si care sa ne poata scoate din ghearele noastre proprii; numai daca vrem, si daca nu cumva ne place prea mult singuratatea crescanda, din lipsa unui simplu sarut de ramas bun...