Zgomotul valurilor imi aduce tacerea totala. Leganat esti in noapte, departe, Si totusi iti simt privirea ca o Flacara. de Gheata ce ma topeste usor. Ca o mie de sabii adanc atingandu-ma. Usor te simt, ca vanturile tale Ce ti se inchina la fiece Tremur Dat Mie. Si te mai simt, cand Valurile Tale ma privesc, ma ating, ma patrund. Esti tot fara a fi aici Dincolo de toate. Esti aici. Daca intind o mana iti simt rasuflarea Data Mie. Arde, musca si ma ia de acolo de unde bucati m-ai gasit. Ma intoarce pe-o parte Ca sa pot fi privita pe de-a-ntregul, Ca sa pot fi invelita in mantia ta pe care doar noaptea ti-o poate da ajutata de stralucirea venita din stele. M-ai gasit adusa de un val Ce ma zdrobise aproape de tine. Cu aceeasi privire Fierbinte. de Gheata m-ai ridicat de acolo, si mi-ai dat aer. Cum sa nu tremur cand te simt Impartit la o mie de stele ce te vor? Te vor pentru ca doar tu le poti aduce praful. Acel praf dus departe tot de vanturile tale ce-ti deseneaza conturul real... O mie de stele te vor tacute si nu doar pentru praful adus lor... te vor pentru ca le esti stapan fara a fi tiran. Te vor pentru ca sub tirania gesturilor facute le aduci Liniste le aduci Lacrimi le aduci ce doar femeia-ti iubita iti poate da ca un raspuns la umilul "copila" atunci cand o arunci inspre ceruri goala, intoarsa acasa Departe, imprastiata in cele o mie de stele...
L-am descoperit, sub forma unui mp3, cum altfel, in aerul noptii...pura coincidenta? deloc; ma face sa vreau sa danzez, sa uit, dupa cum spune chiar el, de prea simplele car crush colours, care te fac legat de material...mind control? cu siguranta...daca m-a facut sa imi imaginez o sedinta foto alb negru, plina doar de umbrele noptii, asa cum ulterior aveam sa vad in clipul lui oficial; oricum as suci-o, mind control functioneaza, dar de data asta nu imi pare rau deloc...habar nu aveam cine este...si cum noaptea te face mai intelept, parca nimeresti butoanele mai cu scop...am ajuns la el pe site: www.jamiewoon.com; in fata ochilor, umbland brambura, am vazut scris mare Hudson Mohawke...pai si cum altfel sa nu te atinga Jamie, cand tot ce H.M. atinge, se propaga ca undele...ca aerul noptilor pline de liniste.
...cad doar acolo unde sunt primite cu adevarat; unde stiu ca fac doar bine, unde stiu ca nu vor fi gonite; doar racoresc, aduc din nou culoarea, acolo unde incepuse sa se piarda din cauza noastra; atat de multe, atat de fericite, incat te fac sa crezi ca fiecare stea din care au cazut, este cea mai stralucitoare; nu se gandesc la ele, nu se gandesc la faptul ca daca vor ajunge aici, intr-un final, vor pieri; stiu ce va urma, si totusi vin; fara a fi macar o secunda egoiste, dau putere de a continua celor care au nevoie de ele; stiu ca vantul le va ocoli cat de mult va putea, iar daca dintr-o simpla neatentie, vantul le va scutura, vor cadea totusi doar acolo unde sunt dorite, nu intr-un spatiu gol; legile gravitatiei nu mai exista pentru ele...nu ranesc atunci cand ating, ci doar mangaie...daca am avea rabdare sa le ascultam, poate ca ne-ar invata si pe noi cum sa nu mai ranim, cum sa nu mai fim supusi gravitatiei; insa noi doar visam la stele, spunandu-ne ca nu le vom putea atinge niciodata, cand de fapt suntem atinsi de ele atunci cand razand, ne trimit lacrimile lor...
Aseara mi s-a pus o intrebare care m-a surprins mai mult decat oricare alta...o intrebare pe care, cred eu, multe femei vor sa o auda...m-a emotionat atat de tare, incat tremuram ca varga, nevenindu-mi sa cred ca este posibil asa ceva...a fost mai patrunzatoarele decat spuseledemulteori te iubesc...a fost mai frumoasa decat orice compliment, orice constatare referitoare la mine, spusa de el...a fost la fel de frumoasa ca felul in care ma priveste, privire care spune toate cuvintele ce nu pot fi rostite...m-am simtit iubita dincolo de orice alte gesturi...m-am simtit nu aproape de el, ci una cu el...am fost fericita ca atunci cand m-a luat in brate prima oara; am avut ochii plini de lacrimi asa cum i-am avut cand m-a sarutat prima oara, desi poate ca el nu le-a vazut...nici acum nu m-a vazut lacrimand, insa a stiut...m-am simtit protejata, umila in fata lui, insa nu inferioara...umilinta sub forma unui respect enorm, de care sper ca isi da seama...si sper sa realizeaze si ce a insemnat pentru mine, cea mai frumoasa si pura intrebare care ii poate fi pusa unei femei, de catre cel pe care ea il iubeste..."vrei sa ascultam o poveste impreuna?"
...este orasul in care as sta...motivul, nu il stiu prea bine; are ceva din Old Amst, dar mai cald; imi aminteste de Sinaia, de la primul pas facut pe portile garii; pietrele parca iti spun povesti demult petrecute, intre zidurile curtilor interioare; si ma intrebam...cate jardiniere cu flori au atarnat la geamurile unei singure case, de-a lungul sutelor de ani...nimeni nu poate spune...insa citesti la orice pas tot ce s-a intamplat, si vezi totul clar daca iti deschizi inima; te ajuta pana si aerul sa simti orasul, sa il simti aproape de tine...