Post Restant

Aseara mi s-a pus o intrebare care m-a surprins mai mult decat oricare alta...o intrebare pe care, cred eu, multe femei vor sa o auda...m-a emotionat atat de tare,  incat tremuram ca varga, nevenindu-mi sa cred ca este posibil asa ceva...a fost mai patrunzatoarele decat spuseledemulteori  te iubesc...a fost mai frumoasa decat orice compliment, orice  constatare referitoare la mine, spusa de el...a fost la fel de frumoasa ca felul in care ma priveste, privire care spune toate cuvintele ce nu pot fi rostite...m-am simtit iubita dincolo de orice alte gesturi...m-am simtit nu aproape de el, ci una cu el...am fost fericita ca atunci cand m-a luat in brate prima oara; am avut ochii plini de lacrimi asa cum i-am avut cand m-a sarutat prima oara, desi poate ca el nu le-a vazut...nici acum nu m-a vazut lacrimand, insa a stiut...m-am simtit protejata, umila in fata lui, insa nu inferioara...umilinta sub forma unui respect enorm, de care sper ca isi da seama...si sper sa realizeaze si ce a insemnat pentru mine, cea mai frumoasa si pura intrebare care ii poate fi pusa unei femei, de catre cel pe care ea il iubeste..."vrei sa ascultam o poveste impreuna?"